Esti ciocoholic? Ce-ai zice daca ai manca un mousse de ciocolata cu polonicul?

Daca alergi in miez de seara la non-stopul din coltul blocului ca sa-ti iei ciocolata, daca ascunzi ciocolata in debara in locuri stiute doar de tine ca sa n-o manance nimeni (atat de bine ca n-o mai gasesti nici tu, uneori!), Chocolat daca uiti de filmul preferat, de intalnirea cu prietenele si de sedinta de shopping mult-visata ca sa prajituresti in bucatarie, ce altceva?, bunatati cu ciocolata, trebuie sa-ti impartasesc ceva. Tocmai am rasfoit o carte minunata de retete cu ciocolata si, bineinteles, nu m-am abtinut sa si testez ceva – ”Chocolat”, de Eric Lanlard.

Partea dificila este cand trebuie sa alegi. Sa fie un tort cu caramel sarat, niste biscotti cu ciocolata si fistic, batoane cu miere si ciocolata cu lapte, trufe de toate felurile, fructe de padure inghetate cu sos de ciocolata alba, cheesecake cu ciocolata alba si fructul pasiunii, tarta Tatin cu ciocolata si banana?… sunt cam 100. Daca vezi fotografiile, o sa intelegi ca alegerea este si mai grea.

Asa ca eu am trisat, am dat aceasta sarcina ciocoholicului principal din casa. Cica sa fie ceva foarte cremos. Si a fost. Un mousse de ciocolata ‒ cu o poveste inedita. Se serveste intr-unul din bistrourile favorite ale autorului, in Paris, pe nume Chez Janou. Daca ajungi pe-acolo, vei putea savura acest old-fashion mousse, servit intr-un vas mare, in care vei gasi si un polonic. Hm, sa savurezi ciocolata cu polonicul… e ceva in neregula aici?

Mousse de ciocolata

Reteta este simpla si trebuie sa muncesti la ea cam 20 de minute (eu sunt foarte inceata si imi ia mereu dublu ‒ mut un vas, un ingredient de doua ori la dreapta si o data la stanga si recitesc cate-un fragment de reteta de vreo trei ori (sa fim seriosi, chiar de vreo cinci ori! Cine ar vrea oare sa greseasca un mousse de ciocolata? :) ).

Ai nevoie de: 250 g de ciocolata neagra, tocata grosier (recomand de 70%), 65 g de unt nesarat, 6 oua separate in albusuri si galbenusuri, putina sare. Si, da, chiar daca am trecut-o ultima, nu renuntati la sare! Am gustat mousse-ul inainte de a-l sara un pic. Parca ar fi fost o crema banala. A prins gust abia dupa ce am sarat un pic, conform retetei (pentru ca am uitat sa pun sarea la albusuri). Pentru adulti, poti adauga un strop de lichior de portocale, amaretto sau Cognac (eu am ales ultima varianta).
Se topesc ciocolata si untul la bain-marie. Se ia vasul de pe foc si se incorporeaza galbenusurile.
Se bat bine albusurile impreuna cu sarea. Se ia o cantitate mare din albusuri si se incorporeaza incet in ciocolata, apoi se adauga si restul. Se rastoarna compozitia in vasele in care vrei sa servesti si se da la frigider minimum 4 ore.

Cartea se deschide cu cateva informatii despre ciocolata care iti vor atrage atentia: cum sa cumperi o varianta de calitate, cum sa o depozitezi sau sa lucrezi cu ea. Apoi, intram direct in miezul problemei cu o multime de retete din care le poti alege pe cele cu care vrei sa-ti impresionezi invitatii de Pasti.

Sa aruncam doar o privire:

Ciocolata alba, ciocolata neagra, whisky, cocos

Combinatie foarte delicata de ciocolata alba, ciocolata neagra, whisky, cocos.

Bouchees

Cui ii mai lasa gura apa? :) Autorul le zice „bouchees”. Sa le zicem ”buseuri irezistibile”.

Chocolate loaf

Un fel de valuri de ciocolata…

Macaroons

Sandviciuri de… macaroons, cu umplutura de ciocolata.

Am uitat sa-ti zic ca autorul, Eric Lanlard, este castigator al titlului Master Patissier, ca a facut, de exemplu, tortul de nunta al Madonnei si tortul pentru prima zi de nastere a lui Beckham in Brooklyn, este vedeta internationala si are propria afacere in domeniu.

Gasesti cartea pe www.Books-Express.ro.

5 intrebari la care trebuie sa-ti raspunzi in legatura cu mancarea

Eu ma intreb deseori ce sa mananc, daca alegerile pe care le fac sunt bune pentru mine si, probabil, asa faci si tu. Suntem bombardati cu o multime de informatii nutritionale despre ce e bun sau rau, ce ar trebui si ce nu sa mancam. Dar nimeni nu ne spune ca suntem unici si ca numai noi putem sti ce ne face bine si ce nu.

M-am gandit la 5 intrebari pe care ar trebui sa le luam in calcul atunci cand facem alegeri culinare.

1. Care e povestea pe care un aliment ar putea sa ne-o spuna?
Daca a fost plantat, ingrijit de o persoana care iubeste si respecta natura. Sau de cineva interesat doar de profit. Daca a fost tratat cu pesticide sau cu alte elemente toxice pentru el si pentru om. intrebariDaca a fost apoi procesat alaturi de alte milioane ca el. Sau a fost pregatit cu grija si dragoste de un bucatar iscusit, care isi implineste menirea. Chiar daca noi nu stim povestea, corpul sigur o va sti. Caci mancarea, ca orice alt element din Univers, are memorie, iar aceasta este incarcata cu informatie. De exemplu, fructul cu pesticide poarta informatia catre corp ca este cancerigen.

2. Alimentul respectiv ma hraneste?
Daca mananc plictisita, cu gandul in alta parte, fara sa ma bucur si sa celebrez momentul mesei, sigur ma voi ridica de la masa indispusa, iar mancarea o voi simti ca o piatra de moara in stomac.

3. Mancarea este ceea ce am nevoie in acest moment?
Poate am nevoie sa fiu hranita de altceva. De exemplu, in aceasta clipa m-as simti hranita de o plimbare in aer liber, dupa ce se va opri ploaia (afara toarna cu galeata, dar verdele crud si aerul curat creeaza o prospetime in natura care chiar simti ca-ti face bine).

4. Ce simt acum?
In loc sa imi dau voie sa simt emotii, e mai confortabil sa fug la frigider.
Legatura dintre emotii si mancare este foarte stransa inca din primele momente de viata, cand mama isi tine copilul la san ‒ bebelusul primeste afectiune si mancare, in acelasi timp.
Adulti fiind, trebuie sa constientizam insa ca mancarea nu tine loc de dragoste.
Asa ca de fiecare data cand o sa fug la frigider, fara sa imi fie foame, o sa ma intreb: ”Ce simt acum?”. Sunt plictisita, furioasa, trista etc. Vestea buna este ca, prin constientizarea si trairea emotiilor, putem rupe legatura lor cu mancarea. Sa fim constienti ca nu vom gasi fericirea intr-o casoleta, conserva, cutie cu bomboane sau sticla de vin…

5. Mananc in starea optima pentru a ma bucura de un metabolism bun?
Una dintre conditiile principale pentru o buna digestie este atentia. Pe scurt, asta inseamna sa fii prezent 100% in timpul mesei ‒ vei putea fi atent astfel la gust, miros, culoare, la contextul in care iei masa. Uita de ”mesele” luate in fata calculatorului sau a televizorului!
O alta conditie este viteza cu care mananci. Mananca lent si te vei bucura de starea de relaxare care iti ofera capacitate maxima de a asimila si de a arde calorii.
Nu uita ca asa cum exista un ritm circadian (somn-veghe), tot asa trebuie sa exista un ritm al meselor. Degeaba azi iei pranzul si cina si maine iei micul dejun si vreo 3 gustari. Sistemul digestiv va avea de suferit (sa nu te intrebi de ce nu slabesti chiar daca mananci putin sau de ce te doare stomacul).

Surse de inspiratie:
The Food & Feelings Workbook: A Full Course Meal on Emotional Health, Karen R. Koenig, LCSW, M.Ed, Gurze Books, Carlsbad, SUA
”Slow Down Diet. Eating for Pleasure, Energy, & Weight Loss”, Marc David, Healing Arts Press, Rochester, Vermont, 2005

Ti s-a intamplat ca aceeasi reteta sa-ti iasa in mai multe feluri?

Zilele trecute, am facut ciocolata pentru o foarte buna prietena, dupa o reteta incercata de mine de mai multe ori. Am redus cantitatea de zahar cu 50 g pentru ca mi s-a parut ca ar iesi prea dulce (nu imi amintesc ce am facut datile trecute, ciocolata nu e ceva ce faci asa, la ordinea zilei; probabil, fac cam doua pe an). A iesit delicioasa, dar prea moale, chiar si dupa cele doua zile (chinuitoare!) de stat in frigider, conform retetei.

ciocolata de casa

Noroc ca am vorbit cu Ioana, de la care am si reteta, care mi-a deschis putin ochii: depinde ce ingrediente folosesti (poti schimba doar untul de la 85 la 60 % grasime sau invers, de exemplu, si iti iese altceva), daca e calibrat cantarul si… (asta o spun eu) daca esti intr-o stare psihica buna. Nu te apuca de gatit daca esti nervos! Risti chiar sa te ranesti, nu doar sa nu-ti iasa mancarea. Probabil, ti s-a intamplat sa iti iasa lucruri diferite, in momente diferite, dupa aceeasi reteta… Sunt curioasa ce explicatii ai gasit la cele constatate.

Asa ca m-am apucat din nou de ciocolata. Am respectat intocmai cantitatile, dar, iarasi, nu m-am putut abtine sa-i dau o tusa personala: tot din dorinta de a reduce dulcele, am folosit zahar brun. Minune! Ciocolata a iesit asa cum trebuia ‒ ca o ciocolata, pe care poti sa o tai cum vrei. In plus, a iesit mai putin dulce decat atunci cand am folosit zahar alb cu 50 g mai putin.
Acum pot dormi linistita, am o reteta de ciocolata asa cum imi doresc :) .

Ce crezi ca inseamna “mai mult”?

mancarea nu e doar ceva ce mancam

Un martisor mare cat un botez

Ma simt coplesita de remuscari. N-am mai fost gazda pe aici de ceva vreme si s-au intamplat atatea intre timp (ma gandesc acum doar la evenimentele… cu gust, bineinteles :) , caci lor le sade bine in acest spatiu).

Green Restaurant

Am trecut printr-un botez ‒ munca multa, emotii, ore nedormite, termene-limita nerespectate, lucruri facute in ultima clipa (nu, nu e vorba de mine; detest sa fac lucrurile in ultima clipa, prefer noptile albe :) ).
N-am sa va plictisesc cu detalii legate de eveniment ‒ pana la urma, toate botezurile sunt cam la fel. Dar am sa spun asa:

1. Locul a fost fix cum mi-am dorit ‒ un restaurant aproape de natura, departe de nebunia orasului. Se numeste Green Restaurant, il gasesti in complexul Green City, din comuna 1 Decembrie. Restaurant

2. Cu marturiile e o intreaga poveste.
- Ce sa fac? Poate niste Sweet & Spicy Nuts…
- Nuuu, ciocolata!
- Bine, dar ciocolata e, pana la urma, ceva obisnuit.
- Intreaba-ti si tu prietenele.
(Asta era discutia cu mancatorul-titular de ciocolata din casa. Le-am intrebat. Au ales acelasi lucru ca mine.)
Asa ca am facut mixul de nuci. Asta, dupa ce am primit Mixed Spice de la prietena mea din UK. Nu, nu as fi avut timp sa-l fac eu si nici sa-l caut prin Bucuresti. Habar n-am daca se gaseste asa ceva. Zic ca au avut succes (nu, nu ma astept sa fi placut la toata lumea).

3. Meniul a fost asa cum am sperat ‒ managerul a acceptat toate ifosele mele (aproape toate, caci la felul principal am mers pana la urma pe mana lui si a fost bine). Aperitivul il vedeti in poza n-am apucat sa-mi dau seama prea bine ce e cu el, asa ca nu prea pot spune mare lucru ‒ imi amintesc doar de un pateu cu vin de Porto (catifelat, usor dulce), de niste icre delicioase si de rosiile cherry cu mozzarella pe care mi le-a mancat Costache).
A urmat salaul bonne femme (exact acum inghit in sec). Mie mi-a placut nu numai pestele, ci si patul de ciupercute care, vai!, a fost dincolo de orice asteptari (pana la urma, ce asteptari sa ai de la niste ciuperci!). N-am aflat reteta, chiar nu ma taie capul cum de au fost atat de bune.
Apoi a fost un muschiulet de porc cu cartofi gratinati. Stiu, nu se prea integreaza in restul meniului, dar a fost reusit. Chiar si cartoful gratinat, la care ma gandeam ca o sa fie fad.

4. Totul s-a terminat cu o minunatie de tort de ciocolata, vanilie si fructe de padure, dar si cu o mica surpriza pentru invitati. Un minicandy bar (mini, caci am fost putini) facut de Cookie Jar. Fotografiile pot spune mult mai multe decat mine (eu inghit in sec in continuare).

aperitiv, marturii si cake bar

P.S. Am uitat sa spun ca totul s-a intamplat de 1 martie si martisoarele au fost culinare. Facute tot de Cookie Jar.

martisoare culinare

Pentru fotografiile de interior, multumiri cristinabobe.com

Sandvici cu pere si branza de capra

A treia reteta, supersimpla si delicioasa, din cartea lui Gordon Ramsay, este, aparent, un banal sandvici deschis, facut cat ai zice… pere.

Ai nevoie de: 1 bagheta, taiata pe jumatate, apoi in 4, ulei de masline, 2 pere, taiate in sferturi, curatate de cotor, apoi feliate fin, 150 g de branza, frantuzeasca, de capra, piper proaspat macinat, 4 linguri de nuci, taiate grosier.

sandvici cu pere

Se unge o tigaie-grill cu putin ulei de masline si se incinge. Apoi se rumenesc feliile de bagheta pe ambele parti. Recunosc ca eu am facut altceva: am uns feliile de bagheta cu putin ulei de masline doar pe partea taiata si le-am asezat cu aceasta parte intr-o tigaie incinsa, pana s-au rumenit usor.
Se asaza pe feliile de bagheta pere si branza, alternativ. Se presara cu piper si cu bucatele de nuci. Se asaza apoi pe o tava si se tin sub grillul incins cateva minute, pana incepe branza sa se topeasca usor.

Trebuie sa spun ca nu am intalnit vreodata o asemenea combinatie de dulce cu sarat. Daca iti plac experientele noi, care ies din cotidian, care iti aduc mereu viziuni diferite asupra vietii, o sa adori ca si mine aceasta reteta.

In plus, este o reteta perfecta pentru momentele in care te trezesti cu musafiri neanuntati. Iti garantez ca de acum inainte se vor anunta, ba chiar iti vor cere in mod deosebit sa le oferi sandvici cu pere si branza de capra!

Aperol Spritz Jelly

Cartea cu multe alte retete irezistibile o gasesti pe www.Books-Express.ro.

Despre ciorbe reusite, dar si despre o salata de creveti cu dressing de iaurt, care te va trimite cu gandul spre tarmurile mediteraneene

Voi continua seria de povesti despre cartea lui Gordon Ramsay. Ei bine, eu nu m-am bucurat doar de niste retete foarte simple, rapide si delicioase.

Am citit povestile de la fiecare capitol si am fost incantata sa descopar o informatie de care aveam cu adevarat nevoie: recunosc, niciodata nu am fost multumita de supele/ciorbele pe care le faceam (nu vorbesc de supele-crema, care au fost OK). In plus, mi-am dorit tot timpul sa ajung sa fac supe delicioase, cu atat mai mult cu cat sotul meu nu obisnuieste sa manance asa ceva. Micul meu succes va fi atunci cand sotul meu va manca cu placere o supa facuta de mine. Citind asta o sa intelegi de ce m-am bucurat sa descopar in carte o baza de supa absolut delicioasa. Nu o sa dezvalui secretul. E altfel cand tii cartea in mana si cand te bucuri de ea.
Nici macar nu am gatit-o, ci m-am inspirat din ea si mi-a iesit prima ciorba adevarata. Si, da, a mancat si sotul meu cu placere. Nu mai zic de bebele de un an si jumatate, care acum isi formeaza gusturile!

salata de creveti

A doua reteta pe care am incercat-o din carte mi-a oferit o masa plina de prospetime. Nu stiu de ce, ma duce cu gandul tocmai la o zi de vara petrecuta la umbra nucului din gradina, cu limonada rece, citind oferte de vacanta.
Reteta are un singur secret (nu, nu e vorba despre cum sa pescuiesti crevetii :) ). Dressingul trebuie amestecat cu restul ingredientelor exact inainte de a servi.

Ca sa pregatesti reteta asta minunata si sanatoasa trebuie sa ai: 400g de creveti, curatati si gatiti,
1 castravete mare, curatat de coaja si de seminte si taiat felii, salata verde, rupta in bucati. Pentru dressing: 1-11/2 linguri sos de peste sau dupa gust, 2 linguri sos dulce de chilli, coaja si zeama de la 1 lime, 1 lingurita de zahar brun, 4 linguri de iaurt.
Alegerea mea a fost sa pun crevetii fierti si decongelati putin in tigaie, cu ulei de masline si usturoi – doar pentru o usoara aroma (cam 30 de secunde pe fiecare parte).

Apoi am preparat dressingul. Intr-un bol se pune o lingura sos de peste, sosul de chilli, coaja si sucul de lime si zaharul. Se amesteca bine pana se topeste zaharul. Se adauga iaurtul, lingura cu lingura, si se amesteca bine. Se gusta si se mai adauga putin sos de peste.
Trebuie sa iti dezvalui ca eu am renuntat la sosul de peste si la cel de chilli. Ei bine, dressingul a fost mi-nu-nat. Am ramas totusi cu o mare curiozitate: cum ar fi fost daca respectam reteta intocmai?
Se asaza intr-un castron 1 lingura de dressing, apoi crevetii, castravetele si salata. Se acopera si se da la frigider, daca se poate si cateva ore. La mine nu s-a putut :) . Salata a disparut imediat (amestecata in momentul servirii cu restul de sos).

Oare sa nu respecti reteta inseamna curaj, indrazneala de care zicea Gordon? Hmmm, cred ca in cazul meu nu e.
Reteta, asa cum am experimentat-o eu, se va duce direct in Moleskinul meu de retete – comoara mea de nepretuit, cu cele mai iubite retete.

Salata Nicoise
Gasesti “Ultimate Home Cooking”, de Gordon Ramsay, pe www.Books-Express.ro.

Friganele cu mere inabusite

Am promis ca scriu despre cele trei retete pe care le-am facut din cartea lui Gordon Ramsay “Ultimate Home Cooking”. Dar inainte de asta, trebuie sa va spun cateva cuvinte despre carte.

Mi-au placut sfaturile de la inceputul cartii. Pe cat de simple par, pe atat de importante sunt! (Am trait, am experimentat asta in bucatarie.)

Fii organizat – doar vrei sa fii eficient cand gatesti si sa nu dai gres, da? coperta

Fii indraznet – Arome, ingrediente si tehnici de gatit noi! Asa nu iti vei pierde niciodata entuziasmul de a gati (ieri am gatit pentru prima data varza de Bruxelles, iar zilele trecute am testat Ras el Hanout :) ; si, da, nu ma plictisesc vreodata in bucatarie).

Fii curajos – Incearca sa obtii maximum de la ingredientele pe care le folosesti! Cum? Tot Gordon ne spune.

Fii realist – Asta inseamna sa aduci putin echilibru la indrazneala si curajul de mai sus. Un plan bun te va feri, de exemplu, sa gatesti un numar mare de feluri de mancare intr-un timp mult prea scurt (cum ar fi sa vina musafirii si sa te gaseasca cu mancarea nefacuta?).

Fii relaxat – Daca stai cu teama ca nu va merge bine ceva, nu te mira daca exact asta o sa se intample. In plus, a gati inseamna si distractie.

Teoria ca teoria…

friganele

Ce-am ales? O reteta atat de cunoscuta si, totusi, atat de diferita fata de ce stiam pana acum: friganele cu mere inabusite.
In primul rand, n-am incercat pana acum cu scortisoara adaugata la amestecul de ou: e o varianta de-li-ci-oa-sa! Iar merele inabusite sunt exact ce trebuie pentru a aduce prospetime. Te despart cam 20 de minute de micul dejun perfect (am fost putin aventuroasa, caci asa erau sfaturile de la inceput :) , si am savurat friganelele cu ciocolata calda cu marshmallows).

Lista cu ingrediente: 3 oua, batute, 4 linguri de lapte integral, 1 lingurita de scortisoara, plus extra pentru presarat, 2 linguri de zahar, 4 felii groase de paine, taiate pe jumatate in triunghiuri, unt pentru prajit, zahar pudra pentru presarat. Pentru merele inabusite: 400g de mere taiate in cuburi, 2 linguri de zahar, 25 g de unt.

Se incepe cu prepararea merelor: se topeste zaharul, se adauga merele si untul, se lasa pe foc 2 minute, apoi se adauga 2 linguri de apa. Se aduce apoi la punctul de fierbere si se lasa pe foc mic 5-6 minute, pana cand merele se inmoaie si sunt fragede. Se lasa deoparte. friganele a la Gordon
Se amesteca intr-un castron ouale, laptele, scortisoara si zaharul. Se scufunda painea in acest amestec pe ambele parti. Se incinge o tigaie pe foc mediu. Se adauga unt si se prajeste painea pe ambele parti pana e crocanta si aurie. Se servesc cu merele inabusite si cu putin zahar si scortisoara presarate deasupra.

Pentru celelalte 119 retete, ai la dispozitie cartea pe www.Books-Express.ro.

Reteta pentru o singura zi din an

Dar asteptata cu sufletul la gura, asa, ca pe vremea cand eram copil. Nu stiu ce le place altora, dar eu ador mucenicii fierti. Habar n-am daca au vreun nume special. Eu doar ii mananc. De fapt, pana acum ii mancam. Azi, i-am si facut. Si mi-au iesit deliciosi (modesta, nu? :) ).

mucenici

Desi, culmea!, i-ai putea face oricand, parca nu au farmec decat atunci cand traditia zice sa-i faci – adica, pe 9 martie.
Recunosc, mucenicii i-am cumparat, iar apoi i-am fiert. Probabil, data viitoare o sa incerc sa le dau forma chiar eu. Tin minte cum mama avea un aparatel special cu care taia coca in opturi.
Mai departe, reteta e banala: fierbi opturile de coca in apa cu putina sare pana sunt al-dente, impreuna cu 1-2 batoane de scortisoara, si la sfarsit adaugi zahar dupa gust (eu am pus zahar brun). Apoi, arome: coaja de lamaie (daca ai bio) si alte mirodenii care crezi ca se potrivesc. Mie mi-a venit ideea sa folosesc mixed spice. Si nu a fost rea deloc. Ghimbirul aduce o vaga nota de iute, care, de fapt, da prospetime deliciosului desert (caci eu asa il consider).
Ma bucur ca am incercat. Ma bucur ca am adaugat mixed spice. In plus, nu mi-a iesit atat de dulce cum eram obisnuita, ceea ce iar ma bucura.
Sper ca si voi ati avut o duminica dulce cu mucenici, fie ei moldovenesti, fie dobrogeni. Mai scriem despre ei la anu’ :) .

Invata sa accepti putin iute in viata ta: supa-crema de linte cu Ras el Hanout

Nu stiu de ce sunt pornita de cateva zile sa gasesc reteta ideala de supa-crema de linte. Asa, deodata, asta a devenit unul dintre scopurile mele, serioase!, in viata (te intrebi acum daca am si scopuri neserioase, da? :) ). In Moleskinul meu cu retete de suflet, trebuie sa stea si o supa-crema de linte!

Am incercat una cu 600 g de morcovi la 140 g de linte si cu seminte de chimion ‒ cotata excelent de peste 400 de oameni ‒, care nu mi-a placut. Nu oi fi eu atat de diferita de restul lumii si nici atat de neaindemanatica ca sa nu pot respecta instructiunile dintr-o reteta de supa astfel incat sa nu-mi iasa, dar motivul pentru care aceasta supa nu „m-a facut sa plang langa ea” nu-l stiu.

Supa de linte

Azi am incercat altceva: am vrut neaparat sa testez Ras el Hanout, mixul preferat de condimente al unei foarte bune prietene, care mi l-a si cadorisit. Asa ca am tocat 1 ceapa si 2 morcovi, am calit in 2 linguri ulei de masline pana s-au inmuiat putin, am adaugat 2 lingurite de condiment, am mai lasat 2 minute, inainte sa adaug 150 g de linte verde. Apoi am adaugat 1 litru de supa vegetala si 3 frunze de dafin. Am lasat sa fiarba 30-40 de minute, pana s-a inmuiat lintea. Am avut grija sa am apa fiarta pe foc si sa adaug cand lichidul scazuse cam mult. Am mixat totul (mai putin dafinul) cu un blender de mana si am potrivit de sare.

Ei bine, Ras el Hanout are o aroma placuta, subtila, insa e cam iute pentru mine. Adica fenomenul e cam asa: sorbi o lingura de supa, simti cum aroma iti invaluie papilele gustative si, in secunda urmatoare, cand supa nu mai e, te trezesti ca te arde limba. Pana la urma, am gasit o formula ideala ca sa savurez supa asta: cu iaurt. A mers de minune. Partea haioasa a fost cum ma uitam la sotul meu, cam nedumerita, cam indignata, ca isi pune in castronul cu supa lingura dupa lingura de iaurt, fara sa se opreasca. A fost un fel de iaurt cu putina supa, nu invers.

Pe scurt, daca esti obisnuit cu iuteala, e foarte posibil sa iti placa supa asta. Daca nu, incearca totusi Ras el Hanout de curiozitate, asa, pentru cultura ta culinara. S-ar putea chiar sa accepti putin iute in viata ta.
Probabil cine mananca iute de obicei, rade acum citind ce scriu, gandindu-se ca, de fapt, Ras el Hanout nu este deloc asa de iute cum il prezint eu. Cine stie? Gusturile sunt atat de diferite…