Tag Archives: Diete

Si cu dieta mea cum ramane?

“Din cand in cand, pe diferite posturi de televiziune, sunt invitati experti in materie de dieta. Ma uit cu mare atentie, pentru ca silueta e una din utopiile durabile ale vietii. (…) Rezultatul este insa paradoxal: cu cat vad mai multi fanatici ai abstinentei, sau ai feluritelor monomanii salvatoare, cu atat devin mai sceptic si mai pofticios. “Specialistii” nu reusesc sa ma convinga: sunt prea siguri de competenta proprie si de eficacitatea retetelor lor. Au un entuziasm inuman pentru infranare, o euforie suspecta a retentiei. Se mobilizeaza cu totii pentru a discredita placerea, avand, in acelasi timp, aerul ca iti ofera bucurii ascunse, stiute numai de ei si de adeptii lor.

despre cura de slabire
(…) Trec peste inconsecventele spectaculoase ale dieteticii moderne care, de la an la an, isi modifica discursul, fara complexe: untul e cand bun, cand rau, vinul rosu e cand mai bun, cand mai rau decat vinul alb, untura e cand buna, cand rea, fructele – cand bune, cand periculoase, lactatele – cand paradiziace, cand riscante, uleiul de masline – cand bun (pentru greci si italieni), cand rau (pentru continentalii nemediteraneeni). Teoriile mi se par la fel de bezmetice ca si sfaturile concrete. Cineva spune, de pilda, ca a bea lapte dupa faza alaptarii infantile (cand suptul e legitim) e ceva contra naturii. Altcineva concede ca se pot manca sarmale, cu conditia sa fie nefierte. Un mic dejun sanatos e descris in termeni, dupa mine, apocaliptici: bei, la trezire, un litru si jumatate de lichid, dupa care inghiti patru mere, doua pere, trei portocale, patru kiwi si doua banane! Nu pot decat sa anticipez o devastatoare colita. Si sa intreb, cu inocenta copilariei: de ce?”
“Despre frumusetea uitata a vietii”, Andrei Plesu, Ed. Humanitas

Mi-a placut mult. M-a distrat si, in acelasi timp, mi-am dat seama cat adevar ascunde.
Diete sunt cu duiumul. Specialisti in slabit, asisderea. Si nu ca n-ar avea un sambure de adevar diferitele diete, dar, de cele mai multe ori, specialistul nu tine cont ca fiecare are un bagaj de experiente propriu, unic, ca ceea ce merge la el poate nu merge la altul, ca factorul psihologic e mai important uneori decat numarul de calorii din farfurie si ca efectele vitaminei… P (placere), atat de importante in relatia cu mancarea (si nu numai), sunt ignorate cu desavarsire.

Ce e bun si ce e rau? Pai asta depinde in primul rand de fiecare. Daca pornim cu prejudecati cand incercam un aliment nou, pierdem ce e mai important: semnalele primite de la propriul corp, “intelepciunea” stomacului, propria noastra relatie cu mancarea.

Pentru cei care considera ca dl Plesu nu e tocmai persoana potrivita pentru a-si spune parerea in legatura cu mancarea si cu relatia armonioasa pe care trebuie sa o aiba cu hrana, am selectat puncte de vedere ale domniei sale si in legatura cu aceasta privinta: “Dincolo de cura de slabire, aspir la regimul sanatos, hiper-igienic, garant al tineretii fara batranete. Pe de alta parte, sunt ineducabil. Ezit, de cand ma stiu, intre asceza si lacomie (…). Am incercat tot soiul de acrobatii alimentare… (inclusiv incurajatoarea formula “Mananc, deci slabesc!”), am experimentat si excesul, si (mai rar, inanitia). Nimic!”

Asadar, pe marele Plesu il voi fi citind chiar si cand scrie despre alimentatie. De ce? In calitatea mea de food psychology coach, il apreciez pentru faptul ca nu da sfaturi, ci constata, in perfectu-i stil literar deja, problemele pe care le are in legatura cu mancarea. Problemele identificate ar trebui sa fie primul punct bifat de catre orice persoana care nu se simte bine in propria piele, daca doreste sa porneasca pe lungul drum catre multumirea de sine.

Cand gasim mancare, in loc de afectiune

Avea 9 ani cand mama a lasat-o la bunica. I-a promis ca o ia a doua zi. Fetita a asteptat-o pe veranda. Mama a intarziat… 8 ani. Ce sa fi fost in sufletul copilei? Situatia era chiar mai proasta de atat. Bunica o batea. Cum sa faca fata situatiei? Cum sa traiasca departe de mama, abuzata fizic si emotional? Si-a gasit un prieten de nadejde. Unul care nu minte, care nu insala, care e mereu langa tine cand ai nevoie de ceva, care nu te dezamageste, niciodata: mancarea. Fetita fura mancare de la bunica si o ascundea sub pat – conserve, bomboane. Daca nu putea sa obtina sentimente de la bunica, lua mancare.
Din nefericire, a continuat sa aplice aceasta strategie si in viata adulta. Kilogramele in plus nu au intarziat sa apara.

Cate dintre noi suntem supraponderale, dar nu stim, nu vrem sa sapam adanc in sufletul nostru si sa aflam adevarata poveste, adevarata cauza a kilogramelor nedorite? Stiu, e dureros sa te intalnesti cu fricile, durerile, abuzurile din copilarie. Mancarea ne apara de sentimente, dar, totodata, ne apara de noi. Ne pune masti chiar fata de noi insine si ne impiedica sa fim autentici, sa ne bucuram de cine suntem cu adevarat si sa putem oferi lumii darurile cu care sigur fiecare dintre noi e inzestrat. Nu e suficient sa tinem diete, sa facem sport. Vom “recastiga” kilogramele pe care le-am pierdut cu atat de mult efort. Asta, pentru ca simtim nevoia, una subconstienta, de a ne folosi de prietenul nostru cel mai la-ndemana cand vrem sa ne mintim frumos, sa ne ascundem laturile dureroase, sa uitam de trecut, sa ignoram adevarata cauza a ingrasarii. Si ne iese atat de bine! Caci mancarea inlocuieste dragostea, iar dragostea… dragostea stiti voi bine cat de mult si-o doreste fiecare. Sursa: “Cand mancarea tine loc de dragoste”, de Geneen Roth

Ce mai trebuie sa stim cand vrem sa slabim, in afara de sport si de diete

ce sa stim© Kagenmi | Dreamstime.com

Vrei sa slabesti si nu stii ce sa alegi: sa dai o caruta de bani pe un abonament la o sala decenta? Si dupa aia sa te enervezi ca te calci pe picioare cu cine nu ai chef sau ca nu ai suficienta vointa sa te deplasezi pana la locul cu pricina, dupa ce ai mai si dat bani. Ba, mai mult, urasti sa faci miscare. Sau sa tii diete – e greu de ales una special pentru tine, care „sa mearga”; e posibil sa nu aiba efecte pe termen lung si trebuie sa o iei mereu de la capat; iti consuma energia pe care ai putea sa o folosesti in mod creativ in alte directii. Te enervezi ca ai baut doar un ceai anemic de dimineata, ca ai infulecat la pranz o salata verde, fara ulei, bineinteles, si ca seara ai gustat dintr-o banana (era una mare si te-ai fi simtit cu musca pe caciula s-o mananci pe toata) si, cu toate astea, cantarul ala se incapataneaza sa-ti arate la fel?

Ei bine, ce pot sa spun? Sa faci exercitii e vital. Nimic nou, pana aici, precis stii asta. Sa tii dieta poate e mult spus. E nevoie sa gasesti un stil de viata care sa te avantajeze: sa mananci ce-ti place, dar sa fie sanatos. Si asta nu doar in iunie, cand te pregatesti sa pleci in concediu la mare, ci… toa-ta via-ta (am dorit sa sune raspicat).

Insa, din toata povestea asta cu sportul si dietele, lipseste ceva. Un ingredient care a fost ignorat pana acum, dar atat de important pentru succesul activitatilor noastre – fie ca facem exercitii, fie ca tinem diete, fie ca vrem sa realizam un proiect nou sau chiar sa intram intr-o relatie.

Indiferent de ce anume alegem – dietele sau sportul –, ne dorim, de fapt:

  • sa crestem capacitatea metabolica;
  • sa ardem mai multe calorii;
  • sa avem un corp mai armonios;
  • cantarul sa ne aduca zambetul pe buze ori de cate ori ne spune cate kilograme mai avem.

Insa atunci cand vrem sa crestem capacitatea metabolica trebuie:

  • sa nu fim stresati (stiu ca e greu); stresul ne impiedica sa ardem calorii; mai mult, favorizeaza depunerile de grasime;
  • sa incetinim ritmul in tot ceea ce facem (stiu ca e si mai greu, mai ales ca avem tendinta sa adaugam pe lista de “to do”-uri cat mai multe activitati, cu mult peste posibilitatile de realizare);
  • sa nu cautam perfectiunea – asta aduce abuz de sine intr-un domeniu al vietii noastre (facem exercitii epuizante, tinem diete stresante, vorbim si gandim urat despre noi: “Iar m-am ingrasat ca vaca!”. Sau, dupa caz, ca porcul);
  • sa fim atenti la ce gandim; gandurile negative creeaza stres in organism, iar stresul ne impiedica sa ardem calorii, cum am spus;
  • sa intelegem ceva din toata povestea asta cu slabitul: care e lectia de viata pe care trebuie sa o invat atunci cand ma confrunt cu probleme de nutritie, de imagine corporala?

Asadar, elementul psihologic a fost si inca este cel lasat intr-un con de umbra, cand vine vorba de slabit si nu numai. E pacat sa nu ne dam seama cat de puternica este legatura minte-corp-suflet si sa ignoram puterea gandurilor noastre asupra propriei vieti.

Daca Freud ar fi fost femeie…

in bucatarie Wavebreakmedia Ltd. Dreamstime.com

La sfarsit de 8 Martie, nu pot sa ma abtin fara sa fac o recapitulare a tuturor mesajelor de care m-am lovit – multe si contradictorii. Incerc sa inteleg de fapt cum sta treaba cu identitatea feminina – asa cum apare ea in prezent, in 2012.

O trecere scurta in revista: de la urari pline de gingasie facute intre femei la mesaje antifeministe transmise… tot de catre femei. De la bucuria de a primi cateva ore libere de la serviciu la nemultumirea ca aceste ore trebuie folosite pentru gatit, facut curat si alte chestiuni casnice. De la urarile de la multi ani venite de la barbati la un induiosator material scris de Petre Barbu de la Adevarul, „Dilema pijamalei”, in care autorul recunoaste ca nu-si cunoaste sotia nici dupa 20 de ani, asta pentru ca a fost prea ocupat cu propria persoana.

Si nu in ultimul rand, o observatie de bun-simt venita de la o doamna care a invatat destule de la viata: Dumnezeu a facut barbatul si femeia complementari; in barbat a pus puterea si ratiunea, iar in femeie, emotiile si maternitatea. Ei bine, noua nu ne-a fost de-ajuns. Am vrut egalitate. Si aproape am obtinut-o: muncim de dimineata pana seara, ca ei, dar ne-am pastrat si atributiile noastre casnice, bineinteles. Unde am ajuns? Totusi, pana la urma cum stam cu identitatea feminina? Ce inseamna sa fim femei?

Am gasit cateva randuri in cartea mea de suflet „Nourishing wisdom” (de food psychology): daca Freud ar fi fost femeie, psihoanaliza s-ar fi construit mai degraba in jurul relatiei cu mancarea si al hranirii, decat al impulsului sexual. Asta pentru ca instinctul de a hrani al femeilor este la fel de puternic si de important din punct de vedere psihologic precum instinctul de a procrea pentru barbati. Un Freud feminin ar fi descris simbolistica mancarii, dinamica relatiei mama-fiica si bazele psihologice ale primelor noastre experiente cu mancarea. Primele lucruri pe care le invatam despre viata sunt legate de mancare. Copilul invata ce e placerea cand primeste lapte, iar ce e durerea, cand hrana lipseste. Iar aceste experiente se construiesc in jurul mamei. Ea este cea care ne poarta inauntrul sau, care ne tine in brate cand ne hraneste, care ne gateste in bucatarie, construind matricea care ne invata sa ne hranim pentru tot restul vietii.

Stiam sigur ca intre femei si mancare exista o relatie foarte stransa. Acum, pe masura ce lumea evolueaza, iar femeile experimenteaza noi roluri, apar din ce in ce mai mult tulburari de nutritie ca o expresie a confuziei in care se afla identitatea feminina. ”Anorexicii, bulimicii si cei care tin diete in mod cronic ne pot invata despre psihic si directia in care ne indreptam la fel de mult cum isteria l-a invatat pe Freud, iar schizofrenicii pe Yung” (Marc David).

Din pacate, in prezent avem nevoie de un Freud modern care sa ne explice de ce femeile isi doresc atat de mult sa fie trase ca prin inel si tin diete dupa diete. Probabil, din dorinta de a se simti cu adevarat feminine. Efectul este insa total opus; fiind atat de slabe, poarta mai degraba imaginea unor adolescente firave, decat a unor femei puternice. Discutia e lunga si complicata, si totul graviteaza in jurul mancarii, hranirii si al rolurilor pe care femeia moderna vrea sa si le asume incercand, totodata, sa ramana… femeie.

Share/Bookmark


Ai grija de tine vara asta!

vara

Tocmai m-am intors de la workshopul Kudika Go Summer – relaxata si cu inca o experienta in postura de speaker. Am ramas cu un gust placut, dupa un eveniment, zic eu, reusit (sper ca aceasta sa fie si perceptia publicului), dar si dupa o multime de informatii interesante si utile pe care le-am auzit de la ceilalti speakeri.

Cum sa slabesti intr-o luna 5 kg fara dieta

De la Oana Trifu, absolventa a Facultatii de Medicina la UMF “Carol Davila” din Bucuresti, medic rezident medicina de familie si tehnician nutritionist, care a fost moderatorul evenimentului, am aflat ca poti slabi pana la 5 kg daca mergi in fiecare zi, timp de o luna, suficient de repede – la limita dintre mers si alergare. O informatie utila celor care nu le place sportul, dar inteleg cat de important este sa ai conditie fizica atat pentru silueta, cat si pentru sanatate.

Verificati-va alunitele!

De la Adina Dobritoiu, medic specialist in dermato-venerologie, am aflat o multime de informatii despre expunerea la soare (fara expunere la soare ? deci fara plaja! ? intre 10.00 si 16.00), atat de utile mai ales acum vara, dar si o metoda de verificare a alunitelor, care sa ne ajute in depistarea din timp a melanoamelor, adica a tumorilor maligne ale pielii, de origine pigmentara. Pe scurt, a cancerului de piele. Trebui verificat asadar daca alunita este asimetrica, daca marginile sunt neregulate, daca are mai mult de trei nuante de brun, daca este mai mare de 6 mm sau daca evolueaza intr-un timp destul de scurt.

La discutie a participat si Alin Galatescu, directorul Galei Avanpremiere, care a adus in discutie importanta identificarii stilului personal.
Despre toate acestea puteti citi pe www.kudika.ro

Acum nu-mi mai ramane decat sa ma delectez cu una dintre cartile primite cadou la eveniment, care este exact pe gustul meu: “101 trucuri pentru o silueta perfecta”. Am insa o problema, MARE, cu adaptarea in limba romana a titlului, despre care voi vorbi maine, ca acum s-a facut tarziu. Cartea este scrisa de o jurnalista de moda, Mimi Spencer. Articolele sale saptamanale din The Mail sau Sunday’s You Magazine sunt citite de 2,8 milioane de oameni. “Nu cumpara niciodata haine pentru femeia care ai vrea sa fii, cumpara-le pentru femeia care esti”- suna trucul cu numarul 50. Atat de simplu, atat de adevarat! Mai multe despre carte, maine seara.


Share/Bookmark


Ce ne poate aduce 2011

ce ne poate aduce 2011
© Mircala | Dreamstime.com

Dupa un 2010 agitat, care a adus insa Food Psychology in blogosfera romaneasca prin mananc-inteligent.ro, 2011 sper sa fie unul care:
- Sa ne ajute sa alegem cele mai bune diete pentru fiecare si sa ne dea toate informatiile de care avem nevoie pentru a tine aceste diete cu cap;
- Sa ne dea intelepciune pentru a intelege ce se intampla, de fapt, cu noi atunci cand nu suntem impacati cu imaginea noastra corporala (si vrem sa tinem diete);
- Sa ne impiedice sa ne mai sabotam cand vine vorba de mancare, diete, stil de viata sanatos;
- Sa ne lase sa slabim cate kilograme vrem;
- Sa ne ofere ocazia sa facem cele mai bune alegeri atunci cand vine vorba de ingrediente sanatoase si sa descoperim locurile de unde le putem cumpara (urmarim campania mananc-inteligent.ro, nu?);
- Sa ne invete sa gatim cele mai gustoase mancaruri (folosind, bineinteles, ingredientele descoperite la punctul anterior) – usoare, simple si spectaculoase;
- Sa ne dea toata linistea de care avem nevoie atunci cand suntem la masa alaturi de cei dragi, ca sa putem manca relaxat, bucurandu-ne de aceasta minune care este mancarea;
- Sa ne ofere ocazia sa fim mai creativi, sa traim impacati cu propria persoana, dar si cu viata noastra;
- Sa ne ajute fim ceea ce trebuie sa fim.
Pentru toate astea, 2011 are un ajutor: mananc-inteligent.ro.

Share/Bookmark

A tine dieta, o problema colectiva?

la dieta
Daca ma uit in jurul meu, cred ca 50% dintre cei pe care ii cunosc sunt la dieta. Fie ca e vorba de dieta disociata, de dieta low fat, Atkins sau Montignac, de diete cu nume sonore, gen South Beach, cred ca fiecare cura de slabire ascunde suferinta, nefericire, consumarea energiei intr-o directie gresita. Continue Reading →