Mi-a placut sloganul lor, desi m-am tot intrebat daca crevetii pane mancati la ei, absolut deliciosi, chiar au fost prinsi in plasele pescarilor locului.

pofta pescaruluiIata ca s-a incheiat si a treia zi de peripetii si de explorari culinare, pescaresti, desigur, de pe Litoral. De data aceasta, investigatiile internaute ne-au purtat pasii la Costinesti.

Daca este sa compar Pofta pescarului cu Pescaria lui Matei de la Agigea (ziua 1) si cu Lacul Racilor (ziua 2), pot spune ca aici natura este cea care te ia prin invaluire si te face sa visezi cu ochii deschisi. Desigur, a fost minunat si in celelalte doua locuri, dar aici mi s-a parut ca vad o panorama desprinsa din filme, parca ireala. Inca visez la ea. Si inca nu-mi vine sa cred ca, in peisajul pestrit din Costinesti, cu tot felul de cladiri puse alandala, ca niste pete de culoare aruncate pe panza unui pictor nepriceput, se ascunde undeva, la mal de Marea Neagra acest coltisor de rai. Am inteles de la adultii de pe la a doua tinerete ca tot asa era tabloul si in urma cu 50 de ani. In lipsa constructiilor noi, recente, pe aici era plaja nudistilor, daca va ajuta sa reperati locul la care ma refer.

limonadaProbabil, va mirati si sunteti si un pic intrigati ca am laudat atat de mult aceste trei locuri vizitate. Nu este chiar intamplator. Inainte sa fac o alegere, petrec cateva ore pe internet, citind recenzii, pana sa gasesc locul perfect. Si metoda a functionat de minune in toate cele trei situatii.

Iata, asadar, ce minune puteti gasi la Costinesti.

Panorame ca-n filme

De cum te dai jos din masina, te intampina un drumulet serpuit in panta, cu o cladire cuminte in fata, inconjurata de o terasa cate te-ndeamna sa petreci clipe minunate la pranz sau la cina pe malul marii, cu marea nesfarsita pe-o parte si cu nelipsita epava, unul dintre brandurile Costinestiului, nu prea departe.

Celelalte doua „marci” sunt, in viziunea mea, hotelul Forum si Obeliscul. Asta, daca vorbim de lucrurile linistite. Nu m-am interesat de Disco Ring și de Vox Maris, care faceau ravagii printre ascultatorii Radiovacantei anilor ’80.

Din pacate, timpul nu a fost de partea noastra si singurul regret pe care l-am avut a fost ca ploaia ne-a impiedicat sa stam pe terasa, mai aproape de mare.

Desertul mult-cautat

lava cakeNici de data asta, nu sunt eu prea mandra, legat de alegerile culinare facute, caci mintea mea a fost complet derutata cand am citit ca la desert au prajitura mea preferata. Asa ca nu prea mi-a mai trebuit nimic altceva in mod special. Perfecta, cremoasa, insotita de inghetata de vanilie: lava cake. Nu am descoperit pana acum un desert care sa fie atat de expresiv, care sa echilibreze perfect ciocolata calda cu inghetata rece de vanilie, care sa te sature din priviri, care sa te faca sa visezi la el si in zile de iarna, si in zile de vara.

Icre si creveti

Ca de obicei, cand ajungem in locuri cu iz de mare, aperitivul e deja ales: icre, de data aceasta, erau disponibile cele de crap. Delicioase, alaturi de o felie de lamaie si de ceapa verde.

creveti paneAu urmat niste creveti pane. M-am temut ca gustul lor va fi camuflat, dar temerile mele au fost nefondate. Au fost savurosi, crocanti la exterior, moi si suculenti la interior. Nu m-a impresionat sosul aïoli, pentru ca, de la un timp, nu ma mai atrage maioneza. Am preferat cel de-al doilea sos oferit „la pachet”, cu ardei rosu copt. In plus, crevetii pane au mers neasteptat de bine cu simplitatea salatei iceberg – un pic de verde si de prospetime.

pofta pescarului decorToti am asteptat cu nerabdare finalul maiestuos. Cred ca tanjesc dupa aceasta prajitura ciocolatoasa si fiindca o gasesc greu prin meniuri, si pentru ca mi-e teama sa o prepar chiar eu. Iti trebuie atat de putin sa te trezesti fie cu o negresa, fie cu o prajitura nefacuta, daca nu nimeresti la mare fix timpul de coacere.

Sper sa ma reintorc candva la Pofta pescarului, intr-o zi cu mai mult soare, cand voi putea sa ma bucur nu doar de meniu, ci si de ambianta de exceptie de pe terasa, admirand si relaxandu-ma alaturi de intinderea nesfarsita de apa.

asigurare calatorie

P.S.: Am pozat, de data aceasta, cu telefonul. Probabil ca fotografiile nu au sarmul si claritatea celor de la postarile anterioare. Este firesc: dupa atatea escapade, DSRL-ul meu a decis ca e timpul sa ia o pauza. Sper sa fie doar o mica vacanta si sa-l pot repara. Daca voi si reusi, va veti da seama de-ndata :).