Pentru ca doresc ca acest blog sa fie un spatiu virtual dedicat nu doar informatiilor despre mancare, ci si celor care sa ne ajute sa ne simtim bine cu noi insine, sa fim autentici si fericiti, trebuie sa va impartasesc cateva randuri despre… optimism.

Le-am gasit in cartea lui Andrei Plesu, “Despre frumusetea uitata a vietii” (Editura Humanitas) si mi-au placut atat de mult, incat chiar au reusit sa imi insufle o stare de bine. “…fara motiv aparent, fara sperante utopice, ma trezesc, uneori, cuprins de o nerezonabila incredere in soarta lumii. Iata, imi spun, lucrurile functioneaza: (…) exista inca paduri care n-au deloc un aer muribund, lacuri translucide, sate (austriece) modernizate si totusi patriarhale, familii demodate si trainice, chelneri stilati, domni si doamne, politicieni inteligenti fara sa fie smecheri, texte bine scrise, oameni de afaceri cinstiti, dar prosperi, texte bine scrise, vinuri paradiziace, pastravi, cremsnituri, chiparosi si stele. (…) Traim intr-un sos toxic, dar el contine inca mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare inca sa ia in serios agitatia noastra propagandistica, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trai. Se poate trai bine. Se poate (inca) trai frumos.”