Am cunoscut-o pe Mirela acum cativa ani, la o sedinta foto pentru BBC Good Food Romania. In spatele unui suras placut si a doi ochi albastri ca marea, se ascundea o persoana cu un har special, de care, nu mi-am putut da seama atunci. Mirela Nita Acest har a fost, bineinteles, completat de multa munca si studiu – s-a pregatit la Ecole des Techniques Visuelles ”Agnes Varda”, din Bruxelles, oras unde locuieste in prezent. Zice ca este iremediabil indragostita de fotografie si iti dai seama de asta de cum intri pe siteul sau, www.cadeauxsucres.com.
Mirela nu doar fotografiaza aproape de perfectiune, ci si pregateste niste deserturi pe masura, absolut delicioase. Despre Food Photography, bunătăți din Bruxelles și despre cum o pasiune te aduce mai aproape de tine sau te ajuta sa vezi lucrurile din jurul tau altfel, in interviul urmator.

Care este mancarea care te-a inspirat cel mai mult, care ti-a stimulat cel mai mult creativitatea in momentul fotografierii?
Merele, imi place sa fotografiez mere in special in lumina calda de toamna, imi plac forma lor si culoarea.

Am observat preferinta ta pentru deserturi. Ce iti inspira ele?
Copilarie, vreme de toamna tarzie petrecuta in casa, cuptor mirosind a bunatati, timp liber pentru savurat ceva dulce si citit o carte.

Care a fost combinatia de ingrediente care te-a indignat cel mai mult?
Nu cred ca exista asa ceva, in general imi plac noutatile si combinatiile ciudate. Exista totusi ceva care m-a traumatizat acum cativa ani: limba cu maioneza.

Ce ingrediente pe care nu le gasesti în mod obisnuit în România le cumperi dintr-o piata din Bruxelles?
Nu stiu daca exista lucruri care nu se gasesc inca in Romania, de obicei romanii sunt foarte receptivi la nouati si aduc totul imediat in tara; din contra, mi se intampla sa nu gasesc mereu in Belgia ultimele noutati. Ce imi place foarte mult aici este faptul ca nu cumpar fructe necoapte, de exemplu eu ador ca mango sau avocado sa fie bine coapte, atunci cand le cumpar sa le si mananc, sau fructul pasiunii la fel. De cele mai multe ori, din tara le cumparam verzi, inca necoapte. Imi place ca tot ceea ce cumpar sa fie de calitate.

Daca ar fi sa plec in excursie in Belgia, ce ma sfatuiesti sa mananc si ce sa evit?
Iti recomand waterzooi, un fel de supa mai groasa de peste si legume, gratin-ul de andive cu jambon si branza, sparanghelul cu ou, gauffre-le. In general, bucataria belgiana este lejera si se bazeaza mult pe legume si carne slaba si mie, personal, imi place foarte mult.

Iti este dor de vreo mancare romaneasca pe care nu ai mancat-o demult?
Hmmmm… poate te voi dezamagi, dar nu cred ca mi-e dor. Mancarurile romanesti traditionale mi se par in general grele si nici in tara nu eram mare amatoare.

Food Photography

Foto Mirela Nita, www.cadeauxsucres.com

Imagineaza-ti pentru cateva secunde ca ar trebui sa renunti la fotografiat. Ce alta activitate ti-ar aduce aceeasi satisfactie?
Daca nu as face fotografie, cu siguranta as face desen, activitate pe care am sustinut-o destul de intens in scoala generala si liceu, dar la care din pacate am renuntat, iar acum imi este greu sa mai gasesc timp necesar pentru a o relua. In general, imi plac activitatile creative.

Mai tii minte care a fost prima mancare pe care ai fotografiat-o?
A fost un sufleu de gris cu dulceata de prune, extrem de bun cred, dar total nearatos.

Sa zicem ca trebuie sa fotografiezi… un mar. Care sunt pasii pe care ii urmezi?
In primul rand, m-as gandi la un context in care sa il fotografiez, la o schema de culori, iar in functie de acestea, la tipul de lumina pe care doresc sa il folosesc.

Cand fotografiezi, care este unghiul pe care il cauti?
Nu am un unghi anume pe care il caut, de obicei privesc produsul/obiectul din toate partile si mai apoi ma opresc asupra aceluia care imi place cel mai mult. Unghiul care pune obiectul/produsul in valoare este intotdeauna cel mai bun!

Bunatatile pe care le vedem in fotografiile tale si care ne lasa gura apa pot fi… mancate?
Cu siguranta! Tot ceea ce fotografiez este comestibil. Am citit si eu despre practicile fotografilor comerciali de a “plastifica” sau de a truca mancarea… nu sunt nici pentru, dar nici impotriva. Trebuie sa intelegem ca nu orice tip de mancare este usor de fotografiat si cand ai in spate un brand renumit care iti cere sa ii prezinti produsul cat mai apetisant, cumva esti obligat sa recurgi la trucuri. Cred ca acest lucru se practica pur si simplu din motive de marketing. Din fericire, ceea ce eu postez la mine pe blog nu face parte din nicio “comanda”, sunt in general deserturi pe care doresc sa le mananc, deserturi la care poftesc si in principiu de aceea le pregatesc, pentru a le manca. Nu le pregatesc niciodata doar de dragul de a le posta pe blog, ci in primul rand pentru a le manca si, daca eventual am suficient timp, le fac si fotografii pe care mai tarziu le voi transforma intr-un nou post.

Ce lumina folosesti cand fotografiezi?
Depinde de ceea ce fotografiez, in ce moment al zilei fotografiez, ce stare vreau sa redau. Cand vreau ca lucrurile sa ramana soft si cozy si ma bucur de o lumina buna afara, prefer lumina naturala; cand vreau o iluminare mai dura, care sa puna produsul in evidenta, folosesc flashul.

Cum iti alegi recuzita?
Poate vi se pare ciudat, dar eu iubesc obiectele si formele, in general. Daca intalnesc obiecte a caror forma imi spune ceva, le cumpar… fara sa ma gandesc neaparat la ce le voi folosi. Stiu ca nu este un obicei prea bun, dar imi place sa le pun intr-un colt al camerei, sa le las acolo zile in sir si sa le privesc. Cam asa este cumparata toata recuzita mea si de aceea nu de putine ori am folosit capace pe post de farfurii sau vaze in loc de pahare, din simplul motiv ca ma atrageau acele obiecte.

Defineste-ti stilul de fotografiat in trei cuvinte?
Nu stiu daca eu, personal, am un stil fotografic. Ca sa ajungi sa poti vorbi de un stil iti trebuie munca multa si ani de experienta in spate, iar eu sunt abia la inceput de drum si nu imi place sa ma cred mai buna decat sunt!

Cat ai investit si cat esti dispusa sa investesti in continuare pentru pasiunea ta?
Din punctul de vedere al aparaturii, incerc sa investesc minim. Din fericire, am avut sansa sa incerc diverse tipuri de aparate si obiective in cadrul scolii pe care am urmat-o si am putut astfel sa stiu ce doresc sa imi cumpar. Mi-as dori foarte mult ca la un moment dat sa pot avea un aparat format mediu pe film, caci acesta este mediul prin care eu consider ca fotografia se exprima cel mai bine. Si, da, mi-as dori tare mult sa pot face food photography pe film…, dar mai am de asteptat.

Te aduce Food Photography mai aproape de tine, de ceea ce esti cu adevarat? Cu alte cuvinte, te ajuta sa te descoperi?
Cu siguranta, pe mine m-a ajutat! De fapt, pentru mine food photography a fost punctul de plecare pentru a incepe sa vad ceea ce este in jurul meu intr-un mod diferit de cum vazusem pana atunci.