Te-ai intrebat vreodata de ce unii oameni mananca atat de mult, incat ajung sa fie obezi, iar altii fac exercitii fizice pana la epuizare? Ce ii determina pe unii sa obtina placere mancand, iar pe altii, facand sport?

Ei bine, cele doua categorii de oameni nu sunt chiar atat de diferite pe cat par. Ambele comportamente (si mancatul peste masura, si mersul la sala in exces) sunt legate de sistemul de recompensare (obtin placere daca mananc, dupa cum obtin placere daca imi pun corpul in miscare).

Am citit pe scientificamerican.com despre un studiu facut in SUA pe doua grupuri de soareci: unul de soareci obezi, altul de soareci care erau antrenati sa faca excesiv exercitii fizice. Analiza genetica a scos la iveala, la ambele grupuri de rozatoare, un nivel mai scazut al activitatii genei care ajuta celulele creierului sa inregistreze prezenta dopaminei – neurotransmitator implicat in recompensare.

Acest rezultat ar sugera ca ambele grupuri de soareci ar putea fi mai putin sensibile la recompense – fie legate de mancare, fie de exercitii fizice. Asta inseamna ca, daca soarecii sunt mai putin sensibili la recompense, o cantitate mai mica de mancare, de exemplu, nu le va aduce placere suficienta, ceea ce va duce la cresterea volumului de mancare ingerata, pentru atingerea satisfactiei. Acelasi lucru este valabil si pentru cei care obtin placere din exercitii fizice.

Asadar, cercetatorii au descoperit ce au in comun obezii si cei dependenti de sala de sport, insa nu au identificat ce ii diferentiaza. De ce unii prefera sa ramana fixati pe canapea, rontaind chipsuri in fata televizorului, iar altii nu pot lipsi de la sala? Ca sa inchei intr-o nota optimista, as putea spune ca “partea buna” e ca, daca nu suntem tipul sportiv, ci acela cu telecomanda lipita de mana, se pare ca putem sa ne disculpam putin si sa dam vina pe chimia organismului.

Parerea mea este insa ca exista invatare, vointa, ca exista alegeri constiente. Probabil soriceii din experiment nu vor putea alege vreodata intre a fi obez si a fi un supersportiv. Noi putem. Asa ca sa lasam la o parte orice scuza si sa uitam de mancatul in fata televizorului, de mersul cu masina pana la paine, de urcatul cu liftul, de cea de-a doua portie cu mancare, de mersul ca pasager in barca (punem mana pe vasle, da?), de mancatul la restaurant (cumparam ingrediente, gatim acasa – facem ceva efort pana sa ne atingem de o portie de mancare) etc.

ce au in comun ingrasatul cu trasul de fiare

Iar daca tot ce v-am scris mai sus nu v-a convins, ar mai fi o solutie: luati-va un caine care sa aiba chef de alergat si puneti-va la mintea lui. Daca nu faceti un efort pentru voi, sa vedeti ce… altruisti o sa deveniti peste noapte.

Foto:Pixabay.com; Dreamstime.com