“Recunosc ca am gresit” – o fraza pe care rar o auzim si, poate, si mai rar o spunem. Ca are valente vindecatoare o stim. Dar alegem mereu varianta care ni se pare ca doare mai putin: sa ingropam trecutul, sa ascundem gunoiul sub pres, sa aplicam tactica strutului cu capul in nisip.

Ce se intampla daca ne calcam pe suflet si rostim cuvintele magice? – caci, da, chiar au puterea de a ne transforma. Iata o mica poveste:
Prin 2009, Domino’s Pizza si-a invitat clientii sa ii dea feedback. Mesajele au fost dureroase. Nu-i usor sa afli ca produsul pe care il vinzi este considerat… “total lipsit de gust”. Mai mult, sa mediatizezi acest feedback inseamna sa-ti sifonezi imaginea de brand si sa pierzi clienti – si mai dureros, nu?

esecul

Ce au facut cei de la Domino’s Pizza? Directorul general si-a facut mea culpa in numele companiei si a promis ca lantul de pizzerii va oferi pizza de calitate superioara pe viitor. Si, intr-adevar, retetele s-au schimbat.
Efectul?

  • Campania Pizza Turnaround a functionat;
  • Dupa un an, vanzarile au crescut cu 14,3% (cel mai mare salt in domeniul fast-food);
  • La doi ani dupa momentul in care directorul general si-a cerut scuze, pretul actiunilor companiei sarisera cu 233%.

Concluziile sunt evidente. Recunoasterea greselilor este calea spre progres, nu doar ne ajuta sa ne eliberam sufletul. Invatam din greselile altora? Nu chiar. Dar din greselile noastre? Da! Chiar daca de cele mai multe ori le repetam pentru ca nu reusim sa ne invatam lectia de prima data.

Sursa: “Remedii lente”, de Carl Honore