Da, da, stiu, mananc mult si haotic pentru ca am un program foarte incarcat si mancatul nu e chiar prioritatea mea, ai putea spune.

Inainte sa vedem de ce multi dintre noi nu avem o relatie ideala cu mancarea, te rog sa raspunzi la intrebarea din imagine. Apoi sa citesti studiul de mai jos – care mi-a ajuns la inima!

de ce mananc mult

Un psiholog american si un sociolog francez au facut prin anii 1990 un studiu pe subiecti din SUA, Franta, Belgia si Japonia. Au rugat participantii la studiu sa faca niste asocieri de cuvinte. Asta, pentru a afla cum se raporteaza la mancare.

Surpriza!

Cu ce credeti ca au asociat americanii „prajitura de ciocolata”?

Cu „vina”.

Dar francezii?

Cu „sarbatoare”.

Ce credeti ca au spus americanii cand au vazut „smantana grasa”?

„Nesanatos”.

Dar francezii?

„Frisca”.

Asa au descoperit cercetatorii ca americanii sunt cei mai nelinistiti cand vine vorba de mancare si obtin cea mai mica placere din mancare, fata de oamenii din celelalte tari investigate.

Ma intreb ce ar zice romanii? S-ar simti vinovati cand mananca ceva „interzis”, cu multe calorii? Sa nu uitam ca am trait mult timp in comunism, cand nu aveam prea multe optiuni legate de mancare, cand nu gaseai ce iti doreai, cand uneori nu aveai nici ingredientele de baza, cum ar fi ulei, paine sau lapte.

Ei, bine, americanii au acces la o multime de informatii, contradictorii!, mai mult sau mai putin stiintifice, legate de mancare. Ei, bine, cu cat avem mai multe informatii, cu atat devenim mai tematori. „Nu este o boala a corpului, ci una a mintii. Este alimentata cu informatii excesive, ascultand oamenii de stiinta si de marketing mai degraba, decat invatand sa ne ascultam propriile corpuri”, „Mindful eating”, Jan Chozen Bays.

Cand imi pierd simtul recunostintei, mananc mult

Cand avem prea multe la dispozitie, informatii, mancare, Jan Chozen Bays spune ca ne pierdem simtul recunostintei. Si asta e o cauza care ma face sa mananc mult. Ne pierdem recunostinta fata de mancare, fata de corp.

Cum ar fi sa ne intrebam de unde sunt rosiile din bolul de pe masa? Cine le-a cumparat? Cine le-a adus la piata? Cine le-a vandut? Cine le-a crescut? Cine a ingrijit pamantul? Ce albine au polenizat plantele? etc. Daca de fiecare data cand am manca ne-am intreba cine sunt toti oamenii si toate fiintele care au muncit ca noi sa mancam ceea ce mancam, am fi mai recunoscatori. Suntem deconectati de pamant, de sursa hranei noastre. Si suntem nefericiti. Mancam oricand, fara sa ne gandim la ce mancam. La cat mancam. Si, evident, mancam mult.

Ca sa fie lucrurile si mai clare:

Nu simt recunostinta → Nu sunt atent la ce mananc → Nu simt gust, miros, placere → Mananc mai mult → Tot nu simt gust, miros, placere, pentru ca tot nu sunt atent la masa → Mananc foarte mult

Si ce facem ca sa simtim totusi ceva cand mancam, in loc sa fim atenti la ce mancam? Adaugam si mai multe ingrediente. Avem atat de multe variante la supermarket! Dar care, oare, ne aduc mai mult gust? Sa fie mai mult zahar, mai multe grasimi? Ce sortiment sa alegem, din cate exista pe piata? Deja mancatul a devenit o problema dificila. Cautam tot timpul. Tot timpul suntem nemultumiti si anxiosi.

Solutia? Exista exercitii care ne ajuta sa revenim la sentimentul natural de recunostinta. Fata de hrana. Fata de corpul nostru.

Gasesti mai multe informatii in capitolul 5, „Cultivating Gratitude”, din cartea mentionata mai sus.

Cum a ajuns mancarea la mine?

Mi-a placut mult ideea de a ma gandi cum a ajuns mancarea la mine. Cat de recunoscatori am fi feliei de paine, daca am fi cultiva chiar noi graul, am fi mers cu el la moara, am fi framantat aluatul si am fi copt painea? Iar daca nu facem noi asta, cineva face pentru noi aceste lucruri.

cum a ajuns mancarea la mine

Asa ca nu ne ramane decat sa fim atenti la ceea ce mancam, la toate detaliile, gust, miros, textura si sa ne gandim la fluxul de energie pe care il incorporeaza mancarea noastra. Repet, gasiti toate aceste informatii si multe altele, plus exercitii de mindfuness si de cultivare a recunostintei, in capitolul mentionat. A fi atent la masa si a cultiva recunostinta ne ajuta, printre multe altele, sa nu mai mancam mult.