De ce micul dejun e o problema pentru tine, iar pentru el, nu

Ea: Ce mananci, dragul meu, maine dimineata la micul dejun?
El: Nu mi-e foame, nu vreau nimic.
Ea: Totusi, maine e o noua zi, o sa ti se faca foame din nou. Ce ai prefera?
El: Nimic. Ce vrei tu. Nu mi-e foame… (tocmai a terminat cina)
Ea (in gand): pai sa fac o frittata; ar fi buna cu mazare si porumb; si niste ardei; si neaparat cu niste Parmezan; ah, iar am uitat sa duc hainele la spalatorie! Ar merge sa cumpar si niste baghete; si trebuie sa fie ceva de baut; cred ca un fresh de portocale i-ar placea; trebuie sa termin proiectul in seara asta si sa…

Deci ce se intampla cu creierele noastre? Prin ce este atat de diferit creierul unei femei de cel al unui barbat? Ne intereseaza subiectul, nu? Daca intelegem diferentele, vom putea sa convietuim mai usor, femei cu barbati.

Am avut norocul sa-l audiez, in cadrul unei conferinte de resurse umane, pe Enrico Banchi, de la Palo Alto School of Management Training, si am aflat o multime de lucruri despre aceste diferente:

– barbatii gandesc un singur lucru la un moment dat (mi-e foame), in timp ce femeile gandesc o multime de lucruri in acelasi timp (multitasking si multiminding suna cunoscut pentru femei, nu?) – as vrea sa mananc o salata de rucola cu Parmezan, dar sa nu pun prea mult ulei ca sa nu ma ingras; bine ca dupa-amiaza ma duc la sala…
– barbatii sunt atenti doar 45 de secunde si trebuie sa le vorbesti clar si la obiect (“maine la micul dejun mancam omleta” sau mai bine nu ii mai spunem nimic si il asezam direct la masa; daca vrem sa ii transmitem meniul, sigur nu ne ajung 45 de secunde, deci degeaba i-l spunem, ca nu-si va aminti nimic)
– femeile vorbesc mult si au atentia distributiva
– barbatii cauta o solutie la problema, femeila cauta solutia perfecta
– femeile sunt cele care iau majoritatea deciziilor de cumparare (de la mobila la vacante, de la masina familiei la bunuri de larg consum); e clar cine stabileste meniul, cine cumpara ingredientele si, prin urmare, cine face alegerile culinare (asadar, atentie, doamnelor, suntem responsabile pentru sanatatea familiei, intrucat noi stabilim ce punem pe masa)

Daca e sa analizez modul cum sotul meu vede mancarea, ma trezesc in fata unui sir de ciudatenii carora de multe ori nu reusesc sa le dau de cap:

– tot ce are ciocolata e bun (“draga, incercam niste conopida cu ciocolata? Poate merge”)
– tot ce are sos intra in categoria “mancarica” si e complet neatragator
– unele ingrediente seamana cu oarece ganganii, mai ales condimentele (nu intru in detalii, ca sa nu fugiti de pe site)
– in loc de tarta cu rosii, vrea doar… aluatul de tarta cu usturoi pe deasupra, dar… langa un pahar de suc de rosii
– mancarea preferata: cartofi prajiti, langa mamaliga cu branza, carnati taranesti si oua-ochiuri; daca nu are vreo intalnire, nu ezita sa completeze cu mujdei; “mancarea completa”, o numeste el
– la intrebarea “ce ti-ai dori la micul dejun?”, raspunsul este liniar, venind incet-incet cate o idee: “ou; omleta; omleta facuta profesionist; cu ceva; ceva plante”… V-ati dat seama ca acesta chiar e un raspuns detaliat! (uneori da un astfel de noroc peste mine si primesc un asemenea raspuns plin de detalii)

In concluzie, femeile vad o multime de detalii, gandesc multe lucruri in acelasi timp si cauta solutia perfecta. Asa ca daca vrem sa pregatim micul dejun perfect, trebuie sa fi descoperit deja ce ii place lui (el nu este capabil sa ne spuna), trebuie sa nu fi mancat prea curand asa ceva, trebuie sa nu-l batem la cap cu detalii si intrebari inutile si trebuie sa nu-l intrebam mai tarziu daca i-a placut micul dejun, pentru ca oricum a uitat…

Foto: © Eskymaks | Dreamstime.com; Pixabay.com