Ce se intampla cu unii dintre noi de avem tendinta sa nu alege ce e bun pentru propriul corp? De ce alegem un baton de ciocolata hiperrafinata, sufocata de chimicale si invelita in hartie colorata lucioasa, in locul unui fruct dulce si zemos, cum ar fi o piersica? De ce alegem alimente in cantitate mare si nu de calitate? De ce facem economii de la mancare cand am putea cauta sa le facem in alte domenii?

Probabil, pentru ca parintii nostri au fost invatati inainte de ’89 cu mancare putina, cand calitatea ei oricum nu mai conta. Probabil, pentru ca nu suntem invatati in scoala lucruri esentiale, cum ar fi ce trebuie sa mancam, cum sa ne mentinem sanatosi, cum sa facem alegeri bune intre produsele cu care suntem asaltati.

Banuiesc ca, daca am primi de mici astfel de informatii si ne-am forma un stil de viata sanatos, ar avea de suferit comertul si industria farmaceutica, iar acest lucru evident ca nu se doreste.

Probabil ca suntem atat de departe de noi insine incat nu putem accede la intelepciunea propriului corp. Daca ne-am acorda mai multa atentie am primi semnale de la propriul corp despre ce e bine sa mancam, despre ce nutrienti ne lipsesc.

Sau poate pentru ca nu interpretam corect informatiile venite de la propriul corp. Ne dorim lucruri, dar nu reusim sa le obtinem pentru ca deseori intalnim obstacole. De aceea, dorinta initiala se transforma in altceva.

De exemplu, dorinta de iubire se transforma in dorinta de putere asupra celorlalti. Probabil, la fel sunt distorionate si semnalele venite de la corp legat de pofta fata de unele alimente. Dorinta de iubire se poate transforma in pofta fata de o ciocolata intreaga…

„Dupa 30 de ani de recomandari nutritionale, suntem mai grasi, mai bolnavi si mai prost hraniti. Iata de ce ne aflam in impas: avem nevoie de o viziune cu totul noua asupra modului in care mancam” – este opinia lui Michael Pollan in cartea „In apararea mancarii” si cred ca este valabila si pentru noi, romanii, chiar daca nu avem chiar 30 de ani de “recomandari nutritionale”.